Meseria de părinte

dsc_1475

Înainte de a avea copii, mi se păreau cei mici un fel de bombă cu ceas pe 2 picioare. Nu reușeam să fiu pe aceeași undă cu ei, nu îi înțelegeam, eram cumva din lumi paralele. Așa că la sarcina cu Ecaterina am avut emoții dacă mă voi descurca, dacă voi fi o mamă bună pentru copilul meu. Continuă lectura „Meseria de părinte”

Cum economisim atunci când avem un copil mic

Pe Iulia de la Economisim.info am descoperit-o de ceva vreme și pot doar să îi mulțumesc pentru articolele ei – pentru cei fără nicio educație financiară la bază (cum sunt eu) au fost de un real ajutor. Recent am publicat la ea pe blog un guest post despre cum să facem economii atunci când avem copiii mici.

–-

Când s-a născut primul nostru copil am fost speriată de cât de multe lucruri TREBUIE cumpărate ca să poți crește și îngriji un bebeluș. Dar cu cât fetița noastră creștea, mi se întărea convingerea că un copil nu înseamnă neapărat și un dezechilibru financiar pentru familie și că multe din cele care se cer a fi cumpărate sunt pentru confortul și stima de sine a părintelui și nu neapărat pentru copil.

Așa că la al doilea copil am simplificat multe lucruri, inclusiv lista de cumpărături, și m-am concentrat pe a fi părinte și a mă bucura de copii cât mai mult.

Continuarea articolului îl puteți citi pe:

Cum economisim atunci când avem un copil mic

5 lucruri pe care le văd diferit de când sunt mamă

Venirea pe lume a copiilor mei m-a schimbat ca persoană și multe din concepțiile despre lume și viață pe care le aveam mi-au fost date peste cap.  Și asta numai după 4 ani și jumătate. Mă întreb cum va fi peste 10, 15 sau 20 de ani.  Ah, cât de teribiliști suntem în tinerețe și cât de convinși că le știm pe toate. Exact așa eram și eu ( și poate mai sunt?).

Așa că am făcut o scurtă lista cu ipostaze în care mă regăsesc (sau m-am regăsit) dar pe care în urmă cu 10 ani le consideram de neacceptat în viața mea. Continuă lectura „5 lucruri pe care le văd diferit de când sunt mamă”

Pregătirea de somn

Copiii mei par certați cu somnul. Ecaterina ar fi făcut orice altceva decât să doarmă. Și chiar dacă nu o culcam la prânz, într-o perioadă, când venea ora de culcare (care uneori era mai târziu de 22.00) se lăsa cu proteste de parcă pregătirea pentru somn însemna cel mai mare chin. Cum așa, să o pun eu să doarmă, cu ce mi-a greșit ea mie? Chiar nu o mai iubesc? De ce să DOARMĂ? Pentru ca a doua zi de dimineață, când trebuie să meargă la grădi, să se supere pe mine că de ce o trezesc… că ei îi este somn. Continuă lectura „Pregătirea de somn”