Conferința „Puterea Relațiilor” la Iași

Pe 12 martie am participat împreună cu soțul meu la conferința „Puterea relațiilor” susținută de Otilia Mantelers și György Gáspár la Iași. Pe Otilia o citesc de ceva timp și îmi place mult abordarea pe care o are în ceea ce privește creșterea copiilor. Este caldă, empatică și abia așteptam să o aud. Conferința a durat 4 ore, cei doi speak-eri au explicat de ce și cum simțim rușinea și vina și cât de benefică este vulnerabilitatea și curajul în relațiile interumane.

Vulnerabilitatea este locul nașterii tuturor emoțiilor și sentimentelor. A simți înseamnă a fi vulnerabil, iar a crede că vulnerabilitatea este un semn de slăbiciune înseamnă a crede că a simți înseamnă să fii slab. Vulnerabilitatea este un risc pe care trebuie să ni-l asumăm dacă vrem să rămânem conectați la lumea exterioară și este calea de a ne reapropia de noi și cei mai iubiți nouă.” Continuă lectura „Conferința „Puterea Relațiilor” la Iași”

5 lucruri pe care le văd diferit de când sunt mamă

Venirea pe lume a copiilor mei m-a schimbat ca persoană și multe din concepțiile despre lume și viață pe care le aveam mi-au fost date peste cap.  Și asta numai după 4 ani și jumătate. Mă întreb cum va fi peste 10, 15 sau 20 de ani.  Ah, cât de teribiliști suntem în tinerețe și cât de convinși că le știm pe toate. Exact așa eram și eu ( și poate mai sunt?).

Așa că am făcut o scurtă lista cu ipostaze în care mă regăsesc (sau m-am regăsit) dar pe care în urmă cu 10 ani le consideram de neacceptat în viața mea. Continuă lectura „5 lucruri pe care le văd diferit de când sunt mamă”

Când au crescut?

Îmi amintesc perfect acele momente când i-am întâlnit pentru prima dată, la câteva ore de la naștere – Ecaterina mi s-a părut cel mai frumos bebeluș pe care l-am văzut, era bolfoasă și dormea mult iar Filip invers, dormea doar la mine în brațe și foarte slăbuț în comparație cu soră-sa, mi s-a făcut instant milă de el (acum, în mod sigur, plăpând și slăbuț nu mai este voinicul meu).

Cronologic, au trecut aproape 4 ani și jumătate de la nașterea Ecaterinei… Dar mie nu îmi vine să cred și mai verific încă o dată calendarul căci am impresia că au trecut doar 5 luni, hai, poate maxim un an. Când mi-au crescut copiii? S-a comprimat timpul cumva? Și uite așa mă trec niște fiori, fiindcă au trecut aproape 5 ani ca 5 luni, 5 ani în care eu încă îi miros, îi respir, îi sărut și nu mă mai satur de ei. Continuă lectura „Când au crescut?”

Covoraș senzorial

Idea pentru acest covoraș senzorial ne-a venit atunci când urma să mergem la aniversarea unui băiețel de un an ( care are și un frățior un pic mai mare) și ne-am gândit că ceva personalizat s-ar potrivi foarte bine ( plus ca s-ar juca amândoi cu acesta).

Imediat cum Covorașul a început să prindă contur, Ecaterina și Filip l-au confiscat, așa că am hotărât să coasem unul și pentru minunații noștri. Continuă lectura „Covoraș senzorial”

Pregătirea de somn

Copiii mei par certați cu somnul. Ecaterina ar fi făcut orice altceva decât să doarmă. Și chiar dacă nu o culcam la prânz, într-o perioadă, când venea ora de culcare (care uneori era mai târziu de 22.00) se lăsa cu proteste de parcă pregătirea pentru somn însemna cel mai mare chin. Cum așa, să o pun eu să doarmă, cu ce mi-a greșit ea mie? Chiar nu o mai iubesc? De ce să DOARMĂ? Pentru ca a doua zi de dimineață, când trebuie să meargă la grădi, să se supere pe mine că de ce o trezesc… că ei îi este somn. Continuă lectura „Pregătirea de somn”