Jurnal de sarcină – ultimul trimestru

Jurnalul de sarcină pentru primul trimestru îl găsiți aici iar cel pentru al doilea trimestru îl găsiți aici.

7

Săptămâna 28

Arsurile devin din ce în ce mai incomode… Nu mă mai pot odihni bine, trebuie să dorm aproape în fund, cu multe perne împrejur…. Cred că îl am pe un mic Rapunzel în burtică, ORICE aș mânca, am arsuri de la respectivul aliment…

Săptămâna 29

Săptămâna aceasta am intrat în concediu prenatal…. Sincer, mă bucur… deja îmi era din ce în ce mai greu cu deplasatul dintr-o parte în alta (la celalalte sarcini nu mi-a fost așa de incomod ca acum). Și când aud că unele femei stau la serviciu până aproape de termen, nici nu știu ce să zic, felicitări lor… dar suntem diferite, chiar și sarcinile la aceeași mamă pot să difere destul de mult….

Săptămâna 30

La mulți ani, Filip Canțîr!!!!! De multe ori mă uitam la tine și la Ecaterina și încercam să găsesc asemănări în comportamentul vostru – nu prea am găsit. Ea este minunată în felul ei, dar și tu ești perfect. Ai venit ca o furtună în viața noastră și ai hotărăt să ne înveți pe mine și pe tatăl tău ce este răbdarea, empatia și că putem să supraviețuim fără multe ore de somn…. Așa că, de Sfânta Ecaterina, îți serbezi ziua de naștere… ai împlinit 4 ani… Mulțumim pentru 4 ani fantastici!

Referitor la sarcină, am făcut morfologia fetală din ultimul trimestru. Totul bine și frumos, doar că bebele ar avea în jur de 2 kg, ceea ce înseamnă că la termen ar ajunge și la 4 kg…. Oh, boy!

Săptămâna 31

Cum spuneam, dorm destul de incomod, ajutată de multe perne și într-o poziție cât mai verticală… Ba chiar alternez ore de insomnii cu ore de somn profund iar unele persoane din casă au încercat să îmi spună că aș sforăi (deși eu nu am auzit pe nimeni…. doar acuzații din astea fără dovezi). Cert este că Ecaterina, într-o dimineață, s-a trezit destul de devreme și i-a zis lui Vlad că ea merge în camera ei să doarmă (atunci dormeam toți 4 în dormitorul mare) ca să „aibă puțină liniște” deoarece în dormitorul nostru se face „concurs de sforăit”….

De asemenea, am început să îmi închid ghetele destul de greu….

Săptămâna 32

Serbare atât la Ecaterina, cât și la Filip, concerte colinde Ecaterina, ateliere grădiniță Filip, calendar Advent… O săptămână plină cu activități de Crăciun… urmată de alte săptămâni agitate… abia aștept Crăciunul, doar să stăm degeaba fără să facem nimic…

Săptămâna 33

Am schimbat prefixul…. M-am gândit mult la ce am făcut până acum în viață și singura concluzie la care am ajuns a fost că timpul trece foarte repede, parcă ieri aveam 20 de ani…. Este ultima aniversare în formula asta de 4, la anul vom fi 5…. Vreau doar sănătate și pace….

Săptămâna 34

Înainte de Crăciun m-am obosit foarte mult (deși doctorul mi-a recomandat repaus fizic) – am lucrat la atelier zile întregi pentru a termina niște cărticele. Și deși stăteam pe scaun, bebele era deranjat că stau în aceași poziție mai mult de 2-3 ore…. Înainte de Crăciun, în casă era vraiște iar în Ajun am pornit spre Botoșani, în vizită la rude și să ne vedem cu prieteni dragi… Problema este că am uitat geanta cu haine și câteva cadouri la Iași, așa că în dimineața de Crăciun, pe la ora 5, am pornit cu Vlad spre Iași pentru a aduce lucrurile uitate. După un sfert de drum, a început să mă doară burta iar când eram aproape de Iași, deja aveam contracții dureroase. În aceste condiții, am refuzat să mă întorc la Botoșani, l-am trimis pe Vlad înapoi la copii și, cu pastilele lângă mine, am stat în pat toată ziua. Nu voiam să văd pe nimeni, să fac nimic, doar să mă odihnesc și să dorm. Îmi era foarte frică să nasc atunci… Seara, după ora 9, când au sosit copiii cu Vlad, a tras o fugă la maternitate – am profitat că doctorul era de gardă, plus că de a doua zi intra în concediu și trebuia să revină abia după 8 ianuarie. După control, acesta m-a liniștit – colul era un pic dilatat, însă bebele era bine. Mi-a recomandat repaus fizic la pat. Și uite așa mi-am petrecut sărbătorile de iarnă….

Săptămâna 35

Profitând de faptul că eram consemnată în casă (dacă ieșeam cu mașina, la cel mai mic hop, simțeam că bebele este deranjat), am citit mult zilele acestea…. cred că mai mult decât am citit în ultimii doi ani…. Noroc de Vlad care și-a asumat să se ocupe el de ordinea în casă și de mâncare…

Săptămâna 36

Din seara de Crăciun, când am fost la maternitate, mi-am dat seama ca eu nu aveam nimic pregătit pentru o eventuală internare (la prima sarcina, undeva pe la 7 luni era bagajul gata). Așa că săptămâna aceasta am sortat, spălat și pregătit hainele juniorului. Și mi-am terminat de pus la punct bagajul pentru maternitate. Pheu….. de acum sunt mai liniștită, lucrurile se așează încet, încet…

Săptămâna 37

Doctorul s-a întors din concediu așa că m-am liniștit și eu. De acum, poate să se nască bebele! Am făcut o ecografie care a arătat că juniorul ar avea 4,300 Kg…. Ok, cu marja de eroare luată, putem scădea până la 3,500… destul de mult totuși. Ecaterina a avut la 40 de sapt 3,350 Kg iar Filip la 38 de săptămâni 3,3250…. Așa că, ar fi bine dacă bebe3 nu ar întârzia prea mult fiindcă s-ar complica un pic treburile… Având în vedere că până acum a trebuit să stau liniștită ca să nu se nască, eram sigură cu imediat cum voi face puțină mișcare, cel mic va dori să facem cunoștință personal cât mai repede….

Săptămâna 38

Până acum o săptămână, aproape seară de seară mă culcam având dureri de spate și mă întrebam dacă nu mă voi trezi în toiul nopții cu niște contracții serioase care să fie semnul ca cel mic se pregătește de marea întâlnire. Dar…. nu. Dimineața mă trezeam cu forțe proaspete și fără nicio durere. Așa că am început să merg la cumpărături și să ridic sacoșe grele, să merg prin zăpadă și câte jumătate de zi…și. surpriză, nici măcăr o durere de spate cum am avut până acum…. doar febră musculară la picioare de la efort… Cam ironic…

Săptămâna 39

În ultimele săptămâni mi-am da seama că mănânc foarte multe dulciuri și produse de patiserie… și aș mai mânca, dar mă sperie burta care devine imensă…. până și o parte din personalul medical (de la maternitate) se miră de dimensiunile mele… Și răbdarea începe să mi se termine, încep să evit să răspund la telefoane, nu mă simt deloc sociabilă, ci foarte iritată. Așa că Vlad a preluat misiunea de a liniști o parte din persoanele apropiate (care au impresia că am născut dar am uitat să le anunț fix pe ele).

Săptămâna 40

I-am zis doctorului că efectiv nu mai pot…. atât fizic cât și psihic simt că am ajuns la o saturație… așa că a hotărât să mă interneze la 40 de săptămâni și 3 zile (când era de gardă) pentru a-mi declanșa nașterea… vom vedea dacă va fi natural sau cezariană, încerc natural, dar, în funcție de cum vor evolua lucrurile, vom hotărî atunci.

Așa că, duminică dimineața, pe data de 4 februarie, mi-am luat băgăjelul, l-am trimis pe Vlad să ducă copiii la Botoșani (deoarece de luni începe și vacanța) și m-am internat cu mari emoții. La internare aveam deja vreo 3 cm de dilatație, la ora 11.30 mi-au pus perfuzia cu oxitocină iar la ora 14.05 s-a născut, după o naștere vaginală grea, Timotei, un flăcău de 4,650kg…. Slavă Domnului pentru toate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s