Dreptate și corectitudine

 

Veneam cu Filip de la grădiniță, îl țineam de mână și ne pregăteam să traversăm strada. Din momentul în care a pus piciorul pe trecerea de pietoni, a început să se maimuțărească, balăngăne și să meargă cu ochii închiși. Așa că, da, m-am supărat destul de tare. L-am tras de mână să traversăm strada cât mai repede și am început să îi explic cât de tare mă deranjează atitudinea asta a lui, că atunci când traversăm este un moment în care trebuie să fim atenți la stradă, nu să închidem ochii și să mergem orbește. I-am zis cât de tare mă supără și mă deranjează atitudinea ce a avut-o. La un moment dat, ca să fiu sigură că mă înțelege, am pus mâna pe bărbia lui și i-am întors ușor capul spre mine ca să ne privim în ochi. Exact atunci, am auzit un claxon puternic – era o mașina care oprise în intersecție, iar doamna de la volan a considerat că era necesar să sară în apărarea lui fiu-miu, strigând la mine „Nu, bate, doamnă, copilul! De ce dai în el?” În prima secundă am crezut că vorbește cu altcineva, apoi mi-am dat seama că eu eram ținta…. M-am uitat la ea și i-am zis „Dar NU dau în el!!!!”, Raspunsul ei: „Cum nu ai dat în el? Nesimțito!”. A accelerat și a plecat mai departe, probabil mândră de faptul că a reușit să facă dreptate….

Și m-am gândit mult la acest incident. M-am gândit cum m-am simțit eu, umilită, când am fost acuzată pe nedrept, și cum, probabil, s-a simțit ea – că a făcut ceea ce trebuia, știa ea mai bine cum stau treburile. Apoi m-am rușinat și mai mult. Fiindcă de multe ori eu am fost în locul doamnei respective. Poate nu am strigat la nimeni în mijlocul străzii pline de oameni, dar în gândul meu am judecat, am considerat că eu știu mai bine, că cel de lângă mine nu procedează corect. Ar fi mai multă înțelegere și sprijin între noi dacă măcar preț de câteva secunde ne-am pune în papucii celuilalt și am încerca să îi înțelegem acțiunile (chiar dacă noi știm că nu procedează bine), apoi să lăsăm judecata laoparte și să oferim o îmbrățișare, o vorbă bună sau un ajutor concret, nu niște vorbe aruncate în vânt care ne vor face pe noi să ne simțim superiori. Și, bineînțeles, să mai domolim un pic impulsul acesta pe care îl avem de a demonstra mereu că doar noi avem dreptate.

Doamne, pune pază gurii mele!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s