Mami, vreau să-mi cumperi asta…

Trăim într-o societate în care marketingul este, după părerea mea, prea agresiv. La reclamele de pe posturile de desene animate numai mâncare sănătoasă nu este prezentată acolo. Sau fel și fel de jucării care mie mi se par inutile și de care și cei mici s-ar plictisi la 10 minute după ce le-ar fi primit. Iar dacă nu ai televizor, panourile publicitare de pe stradă și reclamele de la radio au și ele puterea lor de convingere. Noi, de câteva luni de zile, am renunțat la televizor, dar Ecaterinei îi este de ajuns să petreacă 2-3 zile la niște rude care au un asemenea dispozitiv și deja încep cererile și dorințele dictate de către reclame.

În aceste condiții, Catinca noastră, ca și orice copil pofticios, are foarte multe doleanțe. Ba vrea jucăria aia, ba un covrig, ba o rochie de Elsa, ba una, ba alta. Și de aici începe lupta mea continuă. Încerc să îi explic că nu tot ce vede este bun pentru ea, cererile rezonabile i le îndeplinesc, însă la un moment dat deja mi se părea și mie stresant să îi spun același discurs „Draga mea, eu înțeleg că vrei să îți cumpăr asta. Dar dacă am cumpăra tot ceea ce ne dorim nu am mai avea bani de chirie și de mâncare sănătoasă. Din aceste două, te rog să alegi una singură (pentru când vrea să cumpere mai multe lucruri de la magazin).” Și acesta este adevărul, trebuie să învățăm să fim cumpătați că să ne bucurăm de viața noastră așa cum este, ne știm limitele și ne bucurăm de ceea ce avem acum încercând să nu facem prea multe excese. Și, la urma urmei, chiar dacă am avea bani cu duiumul, nu cred că ar fi sănătos să lăsăm un copil să cumpere chiar TOT ce își dorește deoarece se va obișnui ca în viață să i ofere totul pe tavă, fără ca el să mai depună vreun efort.

Ca să detensionez un pic această problemă, am hotărât să îi dau niște bani de buzunar săptămânal – 5 lei ( O altă variantă ar fi fost să o plătesc dacă spală vase sau face curat, dar nu mi s-ar fi părut deloc corect deoarece suntem o familie și ne ajutăm unii pe alții, plus că pe mine nu mă plătește nimeni în plus că strâng în urma lor continuu). O fi mult, puțin, nu știu, vom vedea pe viitor. Iar ea, din acești 5 lei să își cumpere tot ceea ce vrea, iar dacă nu vrea să îi cheltuiască, sa îi pună la pușculița ei (bineînțeles, nu o voi pune să își dea economiile pe lucrurile pe care eu, ca părinte, am obligația morală să i le cumpăr, ci doar pe acele mici prostioare care ei i se par adorabile, iar mie nu). În primele săptămâni i-a cheltuit pe dulciuri. Apoi, nu știu cum a uitat de ei și au rămas la pușculiță. Iar zilele trecute a văzut în mall o clamă e păr care avea și o coadă de Elsa. Era fermecată… În mod normal, aș fi refuzat să i-o cumpăr așa că i-am propus să și-o cumpere din banii din pușculiță. Problemă rezolvată. Ea a fost fericită că și-a cumpărat ce a vrut iar eu nu m-am mai încruntat când am văzut că a doua zi, minunata coadă de Elsa a rămas uitată pe masa din dormitor. Iar dacă nu ar fi avut suficienți bani în pușculiță, i-aș fi zis să strângă banii necesari și apoi să își cumpere obiectul dorit.

Așa că noua metodă mi se pare un start bun pentru a începe educația financiară a Ecaterinei. Mai târziu poate va începe să pună banii deoparte iar când va deveni adult în toată firea să aibă capacitatea să-și gestioneze finanțele (multe, puține, câte vor fi) în așa fel încât să nu fie datoare la o bancă toată viața.

DSC_1540

6 gânduri despre „Mami, vreau să-mi cumperi asta…”

  1. eu le mai zic copiilor ca daca am cumpara tot ce vedem nu am mai avea loc in casa, si ar trebui sa dormim afara, in fata blocului, pe casa scarii etc. Spatiul este o problema grava la mine, si vad ca prinde si la ei, se simt sufocati cand scot 2 cutii de jucarii si le rastoarna in mijlocul camerei, iar apoi nu mai au loc de alte jocuri. Cu pusculita merge si la noi, doar ca noi nu prea le dam bani, primesc de la altii si au destui sa-i cheltuie pe prostioare.

    Apreciază

  2. La mine piciul are 4 ani nu cere nimic in magazin(de ziua lui a spus da are nevoie se un cort mare)(dorinta indeplinita de noi)…el a inteles treaba cu jucariile…Dar si cu toata modernizarea…pc.Internet…Si el nu se joaca p net.sau pe Tel…Dar cel mai tare ma doare ca daca mergem in vizita toti copii se joaca (ori tablet.ori pc…Tel. ..)si vrea si el,sau il intreaba de nustiu ce joc si el nu le cunoaste…el e educat un pic divers,are interes pt tot universul,dar daca il intrebi de natura,pamant,Luna…iti raspunde ca sì adultii. ..ma bucur ca reusesc sal tin in lumea reala si nu virtuala.

    Apreciază

    1. Asa este, cat sunt mici, copiii au o curiozitate extraordinara si pot invata o groaza de lucruri. Dar, daca sunt lasati in fata tabletei, curiozitatea asta pentru lucrurile din jurul lor se stinge incet. Felicitari pentru baiatul tau!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s