Orientarea profesională

Îmi place tare mult să-i privesc când se joacă sau mănâncă. Îi admir și mă umplu de ei. Apoi încerc să îmi imaginez cum vor arăta când vor fi mari, ce vor face, care vor fi preocupările lor… Prima meserie pe care i-am atribuit-o lui Filip (în imaginația mea, bineînțeles) a fost aceea de stareț de mănăstire. Da! Stareț de mănăstire. Fiindcă pe la un an și ceva săruta fiecare icoană ce o prindea și fiindcă mă certa aspru când îmi scoteam cruciulița de lemn de la gât – începea să plângă și se oprea doar după ce o puneam la loc.

Apoi am văzut că și fermier i-ar plăcea să fie. Adoră să fie înconjurat de animale și de…. tractoare. Acestea sunt cele care îi taie răsuflarea, când le vede pe stradă le privește pierdut, de parcă nu ar mai exista nimic pe pământ, doar el și tractorul respectiv…. Pot să vă spun că și primul măi-măi (mângâiere) nu mi-a dat-o mie sau lui taică-su, ci unui tractor (tot la un an jumătate)?

Dar, bineînțeles, dragostea cea mare a fost câștigată, detașat, de trenuri. Câteva luni de zile am strâns șinele de tren din mijlocul sufrageriei doar când dădeam cu aspiratorul. Și cum terminam, în următoarea secundă, trenul era la locul lui pe jos. În prezent, după ce Vlad îl ia de la creșă, TREBUIE să îl ducă la pe la gară să vadă trenurile (drumul spre casă duce pe lângă gară). Așa că, este posibil, ca peste vreo 20 de ani, fecioru-meu să lucreze la CFR.

Dar ce mi-aș dori eu? Eu mi-aș dori ca ai mei copii să-și descopere pasiunile cât mai devreme și să se lase pe mâna lor. Mi-aș dori ca ceea ce fac să facă frumos și să îi bucure pe alții prin munca lor. Chiar și tractorist de va fi Filip, dom’le, când merge să are cu tractorul la cineva în grădină, să facă o treabă bună iar omul respectiv să fie mulțumit de munca lui. Să fie oameni de nădejde, să te poți baza pe ei la o nevoie și să facă lumea mai bună și mai fericită. Chiar dacă lumea înseamnă una sau două persoane din jurul lor. Dar să facă toate acestea fiind ei fericiți și cu inima împăcată.

Voi ce meserii vedeți în copiii voștri?

13275070_1188785607828525_855874210_o

2 gânduri despre „Orientarea profesională”

  1. Niciuna. Nici nu m-am gandit sa aleaga vreo meserie. In ultimii 200 de ani datorita evolutiei tehnologiei, meseriile s-au schimbat de la zi la alta, asa ca cea mai buna educatie pe care o poate primi un copil e: „ma pot adapta”.
    Ma mai amuz cu vara mea ce in liceu a facut stenografie si la 2 ani de la liceu nu se mai folosea; ma mai amuz si eu ca ce facui in facultate nu am avut ocazia sa folosesc niciodata pt pana la sfarsitul facultatii totul era deja „invechit”, mai intrebam in gluma pe unde or fi telegrafistele de alta data.
    Inclusiv un medic are nevoie sa invete continuu altfel in 3-5 ani devine un doctor de moda veche cu esecuri profesionale. De ingineri si it, croitorese nu mai zic nimic.

    Singurul lucru pe care am insistat in ultimii ani a fost invatarea de limbi straine (cot la cot cu copilul, ca nu imi permit meditatori nici financiar nici ca timp de la copil) si apoi am vazut ca deja au aparut device-uri ce le pui in ureche si traduc instant. Deci nici asta nu mai ajuta 🙂

    Tot ce vad acum ca viitor la copil: un viitor adult fericit si prietenos.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s